Totul are un ritm propriu. Si tu ai unul. Gaseste-l.

Pe vremea cand nu intelegeam ce e rabdarea eram aproape robot. La corporatie faceam de toate: training, cazam forta de vanzare la conferinte, participam la construirea de cursuri, stateam seara si terminam ce nu terminam in timpul zilei. Daca ma duceam la cursuri, seara eram DJ pentru cursanti. Recunosc, mi-a si placut. Dar de unde atata energie…?
Incet incet familia a devenit cumva ca o arhiva, ceva ce bifasem, un concept peste care se asternuse ceata. Asa s-a intamplat si cu prietenii, si, in primul rand, cu mine insumi. Totul era subordonat jobului.
Peste alti 3 ani de perioada de mai sus, trecand la rolul de antreprenor, am continuat la fel de intens. Eu centram, eu dadeam cu capul. Negociam, vindeam, livram, incasam, plateam OP, angajam, etc… Dezechilibrul era total si nu puteam sa sustin energetic o zi normala de lucru.
Am inceput sa studiez ce se intampla. Si am descoperit doua lucruri uimitoare.Principiul Vaselor Comunicante
Primul din ele este legat de echilibrul a sapte elemente sustinute de doi autori celebri, Jack Canfield si Mark Victor Hansen. Jack este autorul celebrei serii de carti scurte “Supa de pui pentru suflet”. Cei doi au gasit echilibrul in proportionarea focusului in 7 directii principale: prieteni, fitness/sport, familie, afacere/job, finante, pasiune/hobby/credinta/misiune, distractie.

VASE COMUNICANTE

Personal am realizat ca atat timp cat nu ai in prioritati toate aceste teme, debalansarea este clara. Am realizat ca, odata ce focusul meu era doar pe job, nu ma mai vazusem cu prietenii de peste 2 ani, de exemplu, iar despre sport… am numarat peste 4 ani de cand nu facusem ceva in sensul asta cu perseverenta!
Constientizare, constientizare, dar tot schimbarea te scoate din impas. Schimbarea este singura constanta din viata omului, iar procesul schimbarii are si el un ritm propriu, care este ritmul tau de acceptare al schimbarii din acel moment. “Adapteaza-te sau mori”, spune o foarte adevarata maxima.
Cu timpul am reusit, greu, foarte greu am reusit, sa imi construiesc deprinderi de actiune constanta in toate ariile din poza de mai sus. Dar adevarul ca efortul a meritat. Ca intotdeauna cand cuceresti un alt varf de munte, imaginea de ansamblu este cuceritoare.

Sistemul nervos central are si frana, nu numai acceleratie
Al doilea lucru pe care l-am descoperit a fost despre sistemul nervos central. Am constientizat cum functioneaza, asa pe intelesul meu de profan. Acest sistem nervos central functioneaza pe baza a doua subsisteme: sistemul nervos simpatic, “acceleratia”, care se bazeaza pe adrenalina si sistemul nervos parasimpatic, “frana”, care se bazeaza pe serotonina si dopamina. Ei bine, constientizarea a fost ca toata aceasta goana dupa “sa ma scot” m-a facut sa uit sa traiesc echilibrat, adrenalina preluand rolul principal.
Atat de puternica a devenit incat s-a depus in muschi fara sa o mai pot sa o scot de acolo. Rezultatul: eram tensionat permanent, aveam reactii nervoase, de la mana lipita de claxon la mult mai agasanta stare de insomnie. Intr-un cuvant, stres. Adica diferenta intre ce vrea mintea ta si ceea ce stie sufletul tau ca are nevoie.

BGffckHCIAAwU8i

Si aici, ca si la partea cu focusul pe mai multe prioritati de mai sus, usor usor am inceput sa imi readuc aminte ce activitati, ce actiuni, ce stari de spirit sunt asociate partii de “frana” din sistemul nostru parasimpatic. Am inceput sa ma duc la sala, m-am speriat, nu imi simteam muschii. Apoi am incercat inotul. Prea devreme pentru cele 22 de bazine pe care le-am facut ca inecatul. Credeam ca daca pot sa fac cat mai multe in cateva saptamani (4 saptamani poate), o sa imi revin. Orgoliul asta… Aiurea, cand am iesit din bazin era sa lesin, extenuat de efort. Pana la urma am reusit sa imi gasesc ritmul: cate 20 de minute de plimbare la cateva ore. Da, exact, atat reuseam. A fost singurul lucru care ma facea sa mai simt bine la acel moment.

Ca sa fac povestea scurta, am crezut ca o sa imi revin in cateva luni, totul a durat cativa ani, vreo 3 asa. 6 luni ingrozitoare, restul de restabilire a echilibrului.
Ce vreau sa subliniez: totul dureaza cat trebuie, totul are un ritm, indiferent cat as vrea eu sa grabesc acel proces. Chiar daca reusesc la un moment dat, ceea ce am grabit ma va face sa intarzii alta data ca sa se echilibreze totul.

Totul dureaza cat trebuie, totul are un ritm. O baterie la masina dureaza o perioada, si cu cat ai grija de ea, cu cat te tine mai mult. Cu cat o consumi si o pui la reincarcat si repeti procesul asta, ai pauze in functionarea ei si viata bateriei e mai mica. La fel se intampla si in cazul tau sau al meu: daca iti rupi piciorul, 3, 4 luni lipsesti de la munca. Cine te asteapta? Sau intreaba o mama cat de greu se integreaza in echipa dupa 2 ani de stat acasa cu iubirea ei, copilul atat de dorit. De multe ori nici nu isi mai gaseste locul in echipa…
Sau un partener de afaceri care si-a atins o limita de confort, dar celalalt isi doreste mult mai mult. E doar o chestiune de timp pana cand va aparea un conflict devastator intre cei doi, pentru ca unul din ei isi aduce un aport mai mare.

De aceea consider ca rabdarea si perseverenta sunt doua din lucrurile esentiale care ne fac sa mergem constant si cu cel mai bun raport energie – rezultat pe un drum ales. Care ne fac sa avem energia de a merge departe si nu neaparat sa ajungem rapid la rezultate efemere.
Vom ajunge cand trebuie sa ajungem. In ritmul nostru si al tuturor celor care participa la implinirea a ceea ce ne dorim, cat de mult ne dorim, la acel moment.
Nu te mai grabi asa, te chinui. Ai rabdare sa te bucuri de drum. Mergi in ritmul in care simti ca totul iti curge. Si focus ca pe acest drum sa te simti cel mai bine din cat poti sa te simti.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

− 1 = 8

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Protected by WP Anti Spam