Despre Feed-back

Sep
17

Azi s-a intamplat ceva ce mi-a adus aminte de un subiect pe care tineam mult sa il impartasesc.
Nu am sa va povestesc ce s-a intamplat azi, am sa povestesc ce s-a intamplat acum vreo 2 luni. In una din dupa amiezile calduroase ale lui august, plimbam cainele pe afara si m-am intalnit cu un vecin. Bineinteles, ca intre vecini posesori de caini am inceput un dialog legat de ce mai mananca prietenii nostrii patrupezi, reguli de comportament cu cainii, etc…

La un moment dat imi spune ca s-a saturat de oameni care ii mangaie animalul si se bucura la vederea lui si ii spun ce frumos este exemplarul, ca este un lucru incredibil sa ai un caine si ce frumos ar fi sa aiba si ei un caine.
Va intrebati de ce imi spunea ca se saturase? Pentru ca se saturase de pareri ale unor oameni care nu stiau ce inseamna sa ai parte de un suflet patruped alaturi de tine zilnic, fie iarna, fie vara, fie soare, fie vant, ploaie, etc…

Se saturase, chiar daca persoanele care isi dadeau cu parerea nu aduceau nimic negativ in discutie, ci pur si simplu vorbeau in necunostinta de cauza…
L-am inteles, pentru ca mi-am dat seama de ce spunea asta, pentru ca si eu am avut momente cand poate nu am avut chef sa spal animalul pe picioare, sau sa spal tot holul de urmele de labe, sau liftul cand facea pe el ca nu mai rezista pana jos… Dar am facut asta pentru ca am ales sa am aceasta experienta, era alegerea mea.

Iar asta m-a lovit ca o maciuca si m-a facut sa ma gandesc la toate momentele care in care ne dam cu parerea fara a ne da sansa sa fi incercat macar o data sa facem acea experienta pe pielea noastra. Iar asta in perceptia mea face diferenta intre un feed-back adevarat de o parere data “din auzite”.

Verificati asta cand cereti pareri, e de ajuns doar o simpla intrebare: tu de unde stii ca este adevarat?




Leave a Reply